Balneofizioterapia este o specialitate  medicala, în Romania existând încă din secolul 8 d.Hr. stațiuni balneare și minerale. Balneofizioterapia este specialitatea medicală care utilizează în scop terapeutic agenți fizici și balneari naturali sau artificiali. Printre terapiile utilizate în cadrul balneofizioterapiei se numără:

• electroterapia * hidroterapia *mecanoterapia și masajul *kineziterapia*balneoterapia
• helioterapia*talasoterapia *climatoterapia *masaj

Scopul balneofizioterapiei este de a ajuta pacienții sa-și recupereze mobilitatea și să-și restabilească funcțiile motorii normale, fie în cazul în care aceștia suferă de anumite boli sau afecțiuni care le limitează aceste funcții, fie în caz de accidente sau traumatisme. Balneofizioterapia are ca obiective redarea sau ameliorarea unor funcții pe care pacientul le-a pierdut sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, adaptarea sau dezvoltarea altor funcții care să le compenseze pe cele afectate.

Adițional curelor cu ape minerale, balneofizioterapia presupune și o alimentație sănătoasă, masaj și exerciții fizice-gimnastica medicala, supravegheata de specialist. Masajul medical, aplicat împreună cu o cură balneară și exerciții fizice pot imbunătăți starea generală a organismului și ameliora oboseala cronică.

Printre afecțiunile care pot fi tratate cu ajutorul balneofizioterapiei se numără:

• oboseala *astenia*cefaleea*amețeli*reumatism*spondiloză*hipotrofie musculară

Balneofizioterapia poate fi utilizată, de asemenea, și ca tratament preventiv pentru:

• prevenirea și tratarea leziunilor sportive * creșterea mobilității articulațiilor *îngrijirea prenatală și postnatală *suprasolicitarea fizică și psihică *cresterea capacității de coordonare

Kinetoterapia se ocupă de tulburările fizice prin optimizarea mobilității și a funcțiilor motorice.

Mai exact, kinetoterapia presupune evaluarea, diagnosticarea, tratamentul și prevenirea diferitelor boli și leziuni folosind o varietate de mijloace și tehnici fizice.

Scopul principal al kinetoterapiei este restabilirea mobilității. Pentru aceasta, kinetoterapeuții folosesc o varietate mare de metode și tehnici, care includ exerciții fizice, terapie manuală, masaj etc. Kinetoterapia are o abordare holistică – în loc să trateze doar o parte specifică a corpului, kinetoterapeuții analizează starea pacientului în ansamblu. Pe lângă gestionarea dizabilității specifice, kinetoterapeutul oferă pacientului și recomandări despre cum își poate îmbunătăți sănătatea și bunăstarea, în general.  Participarea activă a pacientului este un aspect important al kinetoterapiei, care are rolul de a încuraja pacienții să fie cât mai independenți posibil.

Durata tratamentului de kinetoterapie depinde de o serie de factori. Diagnosticul medical, gradul vătămării sau al deficiențelor, precum și starea de sănătate generală a pacientului joacă un rol important. Ședintele de kinetoterapie se desfășoară de obicei de două-trei ori pe săptămână, unele afecțiuni de lungă durată necesitând ședințe de tratament mai frecvente. În funcție de leziunile pacientului, kinetoterapeutul îl poate ajuta, de asemenea, să învețe cum să folosească și să trăiască cu diverse dispozitive de asistență, cum ar fi cârjele, scaunele cu rotile sau chiar membre protetice. Este recomandat ca tratamentul să înceapă cât mai devreme pentru a preveni dezvoltarea inflamației cronice, a țesutului cicatricial și a aderențelor, care pot agrava și mai mult situația.

Există multe cazuri în viața unei persoane în care aceasta va avea nevoie de un kinetoterapeut. Leziunile sau durerile de orice fel și dezvoltarea unor afecțiuni medicale precum bolile de inimă sau boala pulmonară obstructivă cronică sunt câteva dintre situațiile în care kinetoterapia este cu siguranță de ajutor.

Kinetoterapeuții se adresează unei game largi de tulburări de sănătate care afectează anumite sisteme din organism, precum cel neurologic, musculo-scheletal, respiratoriu și cardiovascular, pentru a numi câteva. Kinetoterapia neurologică se ocupă de pacienții care dezvoltă afecțiuni medicale precum boala Parkinson, scleroza multiplă și bolile cerebrovasculare sau accidentul vascular cerebral. Kinetoterapia musculo-scheletică, pe de altă parte, gestionează artrita, durerile cronice de spate, leziunile legate de sport și traumele. Kinetoterapia respiratorie este centrată pe sistemul pulmonar și ajută la ameliorarea bolilor precum astmul și fibroza chistică. Nu în ultimul rând, kinetoterapia cardiovasculară este utilizată pentru a ajuta pacientul să se recupereze după un atac de cord sau o intervenție chirurgicală pe cord deschis.

Kinetoterapeuții folosesc o gamă largă de abordări și tehnici pentru a ajuta pacienții să se recupereze, cele mai des utilizate fiind exercițiile fizice.

Pe lângă exerciții fizice, kinetoterapeuții folosesc și terapia manuală, care implică folosirea mâinilor pentru a întinde articulațiile și pentru a îmbunătăți mișcarea și mobilitatea anumitor părți ale corpului. De asemenea, terapia manuală reduce durerea și stimulează circulația sângelui în diferite zone ale corpului. Un exemplu de terapie manuală este masajul. S-a demonstrat că diferitele forme de terapie manuală oferă beneficii pacienților cu anumite tipuri de tulburări musculo-scheletale, cum ar fi cei cu dureri lombare cronice persistente.

• Pacienții care suferă de dureri cronice *Pacienții care au suferit o leziune *Pacienți care se recuperează după o intervenție chirurgicală *Pacienți născuți cu probleme de dezvoltare sau defecte congenitale

Câteva exemple de afecțiuni care pot fi tratate prin kinetoterapie:

• Osteoartrita *Ruptura manșetei rotatorilor *Stenoza coloanei vertebrale *Boala degenerativă a discului intervertebral

Scopul kinetoterapiei este de a:

• Îmbunătăți mobilitatea și funcțiile motorice *Îmbunătăți flexibilitatea, coordonarea și echilibrul *Reduce durerea *Restabili funcționarea corectă a corpului *Preveni progresia simptomelor, cum ar fi deteriorarea ulterioară și handicapul